Poate cea mai importantă profesie a viitorului este să fii om?

O piață a muncii pe care n-o vom mai recunoaște

De curând am vorbit cu o femeie care lucrează în domeniul inteligenței artificiale în Silicon Valley. Mi-a spus o frază care mi-a rămas bine întipărită în minte: „Irina, peste trei ani nu vom mai recunoaște deloc piața muncii.”

Iar eu sunt consilier de orientare în carieră. Treaba mea este să-i ajut pe adolescenți să răspundă la sacra întrebare a părinților: „Și ce o să te faci?” 🙂

Există un concept numit singularitate tehnologică. Pe înțelesul tuturor: tehnologiile se dezvoltă atât de repede încât schimbările devin prea rapide ca să putem prezice cu încredere ce urmează.

Și pare că suntem deja undeva pe aproape.

Să nu mai ghicim profesia „corectă”

Profesiile vor apărea, vor dispărea și se vor schimba. Copiii noștri vor trebui să se regândească mereu: să se recalifice, să-și schimbe rolurile, să stăpânească instrumente care ieri nu existau.

Există o comparație populară: o singură ediție modernă a The New York Times conține mai multe informații decât putea accesa un om de acum câteva secole într-o viață întreagă. Pentru psihicul nostru, e prea mult. Lui nu i se face update odată cu ChatGPT.

„Cum să mergi cu acest tren — și să nu înnebunești?”

Și aici începe, pentru mine, partea cea mai importantă a pregătirii copiilor pentru viitor: nu să ghicim o singură profesie „corectă”, ci să învățăm să ne observăm interesele, punctele forte și condițiile în care vrem să lucrăm.

Să creștem un om care face față schimbărilor

Pentru mine este important să crești un om care poate fi în același timp stabil și flexibil. Care se aude pe sine. Care își gestionează atenția. Care își recunoaște emoțiile. Care suportă incertitudinea. Care se oprește. Își revine. Și apoi pornește din nou să învețe ceva nou.

Tocmai acest nucleu interior — abilitățile umane și sociale — va fi de neprețuit în orice profesie, oricât de des s-ar schimba profesiile.

Dar orientarea în carieră nu trebuie să se încheie cu un raport. Rezultatele trebuie discutate, verificate prin acțiuni reale și transformate într-un pas următor. Unora le este suficient să facă testul singuri, alții au nevoie de o discuție cu un consultant de carieră, iar alții — de o însoțire mai lungă în alegerea traseului educațional.

Să încerci, nu doar să te gândești

Niciun test nu înlocuiește experiența. Un adolescent are nevoie nu doar să citească despre profesii, ci să lucreze în echipă, să-și construiască propriul proiect, să negocieze, să-și prezinte ideea, să greșească și să o ia de la capăt.

De aceea, orientarea în carieră la Big Fish îmbină cunoașterea de sine cu practica. În taberele noastre educaționale copiii încearcă roluri diferite prin proiecte multidisciplinare reale — și văd nu un titlu abstract de profesie, ci pe ei înșiși în acțiune.

Unde se întâlnesc cele două lumi ale mele

Și aici cele două lumi ale mele — orientarea în carieră și yoga — se întâlnesc pe neașteptate.

Practicile atenției, respirația, contactul cu corpul, capacitatea de a-ți observa starea — nu este vorba doar despre o saltea și „spiritualitate”. Acestea sunt abilitățile viitorului.

„Nu le putem da copiilor harta unei lumi care încă nu există. Dar le putem sădi de mici semințele rezilienței interioare.”

Ca, oricât de des ar trebui să-și schimbe traseul sau profesia, să nu piardă pe drum lucrul cel mai important — pe ei înșiși.